Istoria jocului Texas Holdem, deși lungă ea în sine, nu poate începe altfel decât cu istoria jocului de poker în general. Astfel, putem începe prin a aminti că pokerul este un joc cu origini greu de atestat. Însă, cele mai multe teorii se bazează pe faptul că, la începuturi, jocul se practica doar cu 20 din cele 52 de cărți dintr-un pachet. Ceea ce face ca jocul persan As-Nas să fie considerat sursă directă pentru jocul de poker.

Din anii '90 încoace, mai mulți istorici ai pokerului, printre ei numărându-se și David Parlett, au început să sugereze o genealogie alternativă a jocului de poker, mai apropiată de jocul irlandez de cărți Poca, franțuzescul Poque sau chiar jocul german Pochen, toate fiind jocuri ce prespun multe bluffuri și inducerea în eroare a adversarului.

Oricare ar fi originea sa, însă, în jurul secolului 18, o primă formă de poker a apărut în regiunea Mississippi din Statele Unite, iar datorită croazierelor fluviale de pe Mississippi (în timpul cărora se juca mult poker) jocul a intrat în atenția întregii regiuni într-o varietate de forme.

Spre exemplu, texte istorice arată că o partidă de poker din 1829 jucată la New Orleans arăta total diferit de ceea se joacă în zilele noastre: 20 de cărți în pachet și 4 jucători care pariază fiecare pe cine crede că are cea mai valoroasă mână. În perioada imediat următoare, majoritatea variantelor de poker au început să fie jucate cu un pachet întreg de cărți.

Varianta „draw” poker a fost introdusă în aceeași perioadă, deși puțin mai târziu. În mod cert, până la începutul Războiului Civil American în 1861, jocul de poker căpătase câteva din trăsăturile sale moderne pe care le cunoaștem acum, cum ar fi pachetul cu 52 de cărți și o combinație câștigătoare importantă: culoarea.

Vapor cu aburi American Queen pe fluviul Mississippi
Vapor cu aburi American Queen pe fluviul Mississippi

Pokerul, deja un joc la modă, a căpătat și mai mare popularitate în timpul războiului datorită ușurinței cu care putea fi învățat și jucat de soldați și ofițeri. Tot această popularitate a dus la mai multe schimbări în jocul de poker general cum ar fi introducerea chintei drept combinație câștigătoare, dezvoltarea jocurilor de „stud” poker, iar mai târziu jocurile lowball și cu pot divizat.

Interesant este faptul că, dintre toate variantele inventate, cea care presupune folosirea unor cărți comune - din care face parte și Texas Hold'em - a apărut cel mai târziu, dar a ajuns cea mai populară.

Dezvoltat la începutului secolului 20, Texas Hold'em are origini la fel de incerte precum jocul al cărui derivat este, pokerul. Cu toate acestea, toate sursele par a indica un oraș, Robstown în Texas, ca fiind locul de naștere al faimosului joc.

După ce jocul și-a câștigat popularitatea în întregul Texas, nu a mai fost decât un pas până să cuprindă în întregime Statele Unite și lumea, iar acel pas a fost făcut în 1963 de Corky McCorquodale, când a introdus jocul de Texas Hold'em la California Club în Las Vegas.

De acolo a fost adoptat rapid de Golden Nugget, pentru câțiva ani fiind singurul cazino mai mare unde se putea juca Texas Hold'em. Dată fiind poziționarea mai puțin ideală a cazinoului Golden Nugget (în afara celebrului Las Vegas Strip), jocul, deși căutat, pierdea mult datorită faptului că nu atrăgea jucătorii high roller. Totul s-a schimbat în 1969, când cazinoul Dunes de pe Las Vegas Strip i-a invitat pe mai mulți jucători profesioniști de Hold'em care jucau în Las Vegas, cum ar fi Crandell Addington, Doyle Brunson și Amarillo Slim, să joace la inaugurarea locației.

Cazinoul Golden Nugget din Las Vegas
Cazinoul Golden Nugget din Las Vegas

Dată fiind expunerea bruscă, Hold'em a câștigat iarăși rapid popularitate, lucru apreciat de profesioniști, care au avut multe oportunități de a face bani frumoși datorită lipsei de experiență a jucătorilor, unii dintre ei fiind atrași chiar de aspectul monetar și structura de pariere, după cum spune Crandell Addington: "Nu-i spuneau Texas Hold'em, doar Hold'em... Mă gândeam că, dacă este să prindă vreun tip de joc, Hold'em va fi acela. În varianta draw pariezi de două ori, iar la Hold'em de patru ori. Asta însemna că poți juca strategic. Era astfel o variantă mai potrivită pentru jucători inteligenți." La nu multă vreme după acesta a fost adoptat și de Stardust iar de acolo și până la întregul Strip nu a mai durat mult.

Următorul pas al evoluției Hold‘em-ului a venit dintr-un eșec. În anii '60, Tom Moore a încercat înființarea unei Convenții Fraternale de Pariuri, idee ce nu a avut succesul căutat, însă a crescut popularitatea pokerului în general și a Texas Hold'em-ului în 1969, la cea de-a doua convenție, când Moore a decis organizarea unui turneu cu mai multe tipuri de poker, printre care și Texas Hold'em.

Doar un an mai târziu, Benny și Jack Binion au cumpărat drepturile Convenției și ale turneului, le-au redenumit în acum faimosul World Series of Poker și au mutat evenimentul la propriul lor cazino, Binion's Horseshoe, în Las Vegas (chiar dacă tot în afara bulevardului Strip, pe Fremont Street, aceeași stradă pe care era și Golden Nugget). După succesul obținut în primul an, ei au decis ca evenimentul principal al acestui turneu să fie jucat în variantă Texas Hold'em No Limit, format care nu a mai fost schimbat de atunci.

După ce pokerul și în special Texas Hold'em puseseră stăpânire pe Las Vegas, a urmat un deceniu de specializare și profesionalizare a jocului, marcat prin publicarea mai multor cărți revoluționare de strategii de poker, cum ar fi Super/System al lui Doyle Brunson și Caro's Book of Poker Tells de Mike Caro.

Două evenimente au schimbat însă iarăși notorietatea și nivelul la care se joacă Texas Holdem. Mai întâi, jocul a migrat ușor ușor spre Europa, unde a căpătat multă popularitate, însă schimbările din Statele Unite au fost iar responsabile pentru amploarea jocului, deoarece în 1987, datorită unei decizii judecătorești, statutul Texas Hold'em în California s-a schimbat peste noapte, fiind acceptat, iar aproape imediat toate sălile de jocuri din stat (care înainte de decizie permiteau doar varianta draw) au început să ofere și Texas Hold'em.

De acolo nu a mai durat decât un deceniu până la a doua explozie a pokerului, de data asta la scară globală, bazată pe trei lucruri aparent minore la acel moment, dar care au schimbat imaginea Texas Hold'em pentru totdeauna.

În primul rând, 1998 a fost anul în care s-a jucat prima mână de poker online pe bani reali, același an în care s-a lansat și Rounders, cu faimoșii Matt Damon și Edward Norton, film în care Texas Hold'em joacă un rol central, iar 1999 a fost anul introducerii camerei video pentru cărțile din mână.

Împreună, cele trei au creat condițiile perfecte pentru transformarea pokerului într-o formă completă de entertainment, deoarece acum spectatorii iubitori de poker puteau urmări turneele mari știind chiar mai multe decât jucătorii de la masă și își puteau rafina talentul la poker online din confortul propriei case. Mai mult decât atât, filmul Rounders, care s-a bucurat de un succes extraordinar, a contribuit și el din plin la creșterea popularității jocului de poker Texas Hold'em, stârnind interesul pentru joc și în rândul unor categorii de persoane mai puțin interesate de poker.

Matt Damon jucand poker in Rounders
Matt Damon și John Malkovich jucând poker în filmul Rounders

De atunci și până în prezent, pe măsură ce internetul devine din ce în ce mai accesibil și mai performant, pokerul capătă din ce în ce mai mulți urmăritori și jucători. World Series of Poker, deși rămâne cel mai important eveniment din industria pokerului, nu mai este singurul turneu de o asemenea anvergură, World Poker Tour, înființat în 2002, și European Poker Tour, înființat în 2004, oferind ceva competiție, spre deliciul fanilor jocului, care au acum și mai multe opțiuni.

Cel mai recent pas important în evoluția pokerului - inclusiv Texas Hold'em - a fost făcut în 2009, odată cu înființarea Federației Internaționale de Poker cu sediul în Lausanne, cu scopul de a fi autoritatea supremă și promotorul principal al jocului de poker în lume, o misiune ce, dacă privim la popularitatea curentă a pokerului, pare cel puțin pe jumătate împlinită.