Când să mergi all-in la poker? Este una dintre cele mai comune întrebări, însă, în același timp, una la care răspunsul este foarte complex. Până la urmă, să riști totul nu este chiar atât de simplu, nu-i așa? Deoarece există atât de multe situații în care poți pune toate fisele în pot, nu degeaba expresia „All-in” transcende pokerul.
În cele ce urmează, vom discuta câteva principii generale și vom analiza câteva scenarii specifice acestei mutări celebre din jocul de poker, alături de câteva reguli generale.
Cuprins
- Reguli pentru All-in la poker
- Când să mergi All-in
- All-in la poker - factori relevanți de care să ții cont
- Strategii de joc All-in (sumar)
- FAQ (Frequently Asked Questions) All-in
Reguli pentru All-in la poker
Regula #1 - Mizele Mesei - Una dintre cele mai comune reguli la mesele de poker în prezent este aceea că unui jucător nu i se poate cere să pună în pot mai mult decât are pe masă. În trecut, așa cum ați putut probabil vedea în filme sau citi în cărți, apăreau situații în care jucătorii bogați îi agresau pe cei mai săraci plasând pariuri pe care aceștia nu au aveau cum să le acopere. Iar refuzul de a da call era echivalent cu renunțarea la mână (fold), caz în care cei bogați deveneau și mai bogați.
În zilele noastre, în schimb, dacă un jucător pariază 1.000$ și noi avem doar 50$ pe masă (este întreg stack-ul nostru), avem posibilitatea de a plăti pariul. Desigur, în cazul fericit în care câștigăm mâna, vom primi doar 50$ din stack-ul adversarului, dar cel puțin nu mai există posibilitatea ca un jucător bogat să te arunce dintr-un pot, cu un pariu uriaș pe care nu-l poți acoperi.
Regula #2 - Poturi Secundare - Side pot-urile (poturile secundare) sunt cele create atunci când unul dintre jucătorii implicați în mână ajunge all-in, iar ceilalți au stackuri mai mari decât el și pot face în continuare pariuri. Să analizăm o astfel de mână, jucată în 3 de următorii jucători:
- Jucătorul A are un stack de 25$
- Jucătorul B are un stack de 100$
- Jucătorul C are un stack de 200$
Încă de la început, notăm faptul că jucătorul C nu poate investi mai mult de 100$ în această mână jucată în 3. Atât jucătorul A, cât și jucătorul B au mai puțini bani decât jucătorul C. În mediul online, Jucătorul C poate împinge All-in toți cei 200 $, dar cei 100$ în plus sunt irelevanți pentru mână și nu influențează în niciun fel acțiunea.
Jucătorul A, la rândul său, poate investi maxim 25$, ceea ce înseamnă că poate câștiga maxim câte 25$ de la fiecare din ceilalți 2 jucători. Dacă ceilalți jucători aleg să parieze peste cei 25 de dolari deja investiți, se creează în mod automat un pot secundar.
Ca să înțelegem exact cum funcționează lucrurile, să ne imaginăm că jucătorul A are cea mai bună mână, jucătorul B a doua cea mai bună mână și jucătorul C cea mai slabă mână.
- Jucătorul A - AdAs (d = diamond - romb, s = spade - frunză)
- Jucătorul B - KdKs
- Jucătorul C - QdQs
Cele 5 cărți comune de pe masă sunt: J27d5s2h2c.
Dacă ignorăm cei 100$ extra pe care îi are jucătorul C, în pot vor fi jetoane în valoare de 225$, din care 75$ (câte 25$ de la fiecare jucător) reprezintă potul principal (main pot), iar 150$ (câte 75$ de la jucătorii B și C) formează potul secundar (side pot) pe care doar jucătorii B și C îl pot câștiga.
- Jucătorul A are cea mai bună mână - câștigă potul principal 75$.
- Jucătorul B pierde potul principal în favoarea jucătorului A, dar câștigă potul secundar de 150$ în fața jucătorului C.
- Jucătorul C pierde ambele poturi și rămâne cu jumătate din stackul inițial (100$)
Când să mergi All-in
Acum, după ce am abordat primele aspecte, să vorbim despre strategie. Vom sublinia câteva reguli generale pentru situațiile în care mergem All-in.
Ce să faci în fața unui All-in - În ceea ce privește strategia de joc pentru situațiile în care un alt jucător merge All-in, cel mai important lucru este conceptul pot-odds (șansele la pot). Dacă nu ești familiarizat cu conceptul pot-odds, acesta este un moment foarte bună să cauți materiale pe această temă și să le citești cu atenție (găsești articole relevante și în blogul 888poker). Ideea de bază aici este că nu trebuie să fim neapărat favorit din punct de vedere statistic pentru a da call la un All-in.
Există deja câteva jetoane în pot, așa că poate fi corect, din punct de vedere matematic, să dăm call la un all-in chiar și fără a fi favoriți la mână. Dacă există multe fise în pot, este în regulă să dai call și cu cărți mai slabe. Pe de altă parte, dacă nu sunt foarte multe fise în pot, putem renunța mai ușor la mână și da call doar în anumite situații.
Pentru cei care joacă turnee de poker, sunt de multe ori puțin diferite. Este posibil să ai pot-odds la un call, dar acest call poate fi totuși incorect din cauza considerentelor ICM. Uneori este mai important să ne păstrăm stack-ul pe baza structurii turneului. Jucătorii de turnee ar trebui să caute informații despre „ICM” pentru a înțelege mai bine cum afectează acest lucru deciziile de a da sau nu call la un All-in.
Tu ești cel care merge All-in! – În jocul de poker este de preferat să fii agresor decât caller. Ori de câte ori împingi all-in, există posibilitatea ca adversarul/adversarii să foldeze, astfel că ai două șanse de câștig. Nu există un calcul foarte simplu pot-equity vs. fold-equity pentru acest gen de situații, dar poți crește eficiența învățând să rulezi calcule EV și folosind softuri tree-building precum Cardrunners-EV.
Un aspect deosebit de profitabil este să exploatezi jucătorii care foldează prea des. Un jucător care plătește prea des all-in-uri pe turn și river este, fără îndoială, exploatabil, dar oarecum protejat de faptul că va ajunge întotdeauna să își realizeze pe deplin echitatea.
Pentru a exemplifica, să luăm în considerare un All-in 5bet preflop la o masă de cash cu stackuri 100 bb. Dacă ai un adversar care nu renunță niciodată la 5bet, îți poți extinde un pic range-ul. În LP (Late Postion), acest lucru ar putea însemna că poți include în range și mâini mai slabe, precum 88 sau AJ offsuited, în fața unui 4bet 25bb. (Desigur depinde și de range-ul 4bet al adversarului)
Cu toate acestea, odată ce adversarul nostru începe să foldeze la peste 50% din pariurile noastre 5bet, ajungem rapid la situația în care devine corect să băgăm All-in cu orice 2 cărți atunci când primim un 4 bet.
Prin urmare, putem aduna, mai degrabă, fise de la un jucător care foldează prea des decât de la unul care plătește prea multe pariuri.
All-in la poker - factori relevanți de care să ții cont
Desigur, a te pune All-in sau a plăti un All-in implică mult mai mulți factori decât cine este agresorul și cine este caller-ul. Astfel, în cele ce urmează, vom enumera câteva dintre celelalte variabile importante pentru a decide dacă merită să mergem All-in.
- Stackuri și SPR (Stack-to-Pot Ratios)
- Tipul adversarului
- Acțiuni precedente
- Puterea relativă a mâinii
Stackuri și SPR (Stack-to-Pot Ratios) - Genul de mâini cu care alegem să mergem All-in depinde foarte mult de numărul de fise pe care îl avem atât noi, cât și adversarii de la masă. Cu cât mai multe fise avem, cu atât mâinile cu care mergem All-in trebuie să fie mai puternice.
Cu stackuri de aproximativ 20-30 bb, este corect să mergi All-in cu orice pereche de la mână sau top pair. Dacă adversarul nostru merge all-in, de regulă este corect să dăm call. Reguli similare pot fi aplicate și în alte situații. La stackuri de aproximativ 40-50 bb, este indicat să mergi cu aproape orice overpair. La stackuri de aproximativ 100 bb, este incorect să foldezi un set în majoritatea cazurilor. Prin urmare, este cât se poate de clar că numărul de fise pe care îl are fiecare jucător contează enorm în luarea deciziilor de a merge au nu All-in.
SPR este un concept oarecum diferit de dimensiunea efectivă a stackurilor. SPR descrie raportul dintre jetoanele din pot și cele pe care le au jucătorii. De exemplu, dacă avem un stack de 400$ și un pot de 100$ pe masă, se cheamă că avem un SPR de 4.
Un raport de acest gen oferă un model pentru luarea deciziilor în funcție și de cât de „umflat” este potul la momentul respectiv. Am putea să renunțăm la o mână clasică TPTK (Top-pair-Top-kicker) într-un pot în care s-a pariat o singură dată, iar SPR este ridicat (în jur de 15). Pe de altă parte, ar fi incorect să renunțăm cu aceeași mână TPTK la un 4bet pot în care SPR este de aproximativ 1.5 - chiar și presupunând că avem același număr de fise în ambele scenarii.
Un alt mod de a exprima acest concept este următorul: cu cât mai mare este numărul de fise pe care l-am investit preflop, cu atât mai incorect este să foldăm postflop.
Tipul adversarului - Fără doar și poate, nu este de dorit să luăm decizii bazate exclusiv pe SPR și pe tipul de mână pe care îl avem. În poker joci împotriva altor jucători, iar deciziile noastre de a merge sau nu All-in ar trebui să fie puternic ajustate în funcție de tipul de adversari cu care ne confruntăm.
Dacă adversarul nostru este extrem de tight și joacă doar mâini extrem de solide, ar trebui să fim foarte atenți pentru a-i plăti un All-in. Ar putea fi corect să dăm call conform valorii mâinii pe care o avem și a SPR, însă în fața unor adversari extrem de tight trebuie să avem capacitatea de a lua în calcul și eventualitatea de a folda mai des.
După cum am menționat anterior, deciziile agresive All-in sunt deosebit de utile dacă adversarul nostru foldează prea des. Chiar și dacă dă call prea des la All-in, putem exploata acest lucru extinzând range-ul nostru value de All-in. În exemplul 5bet pe care l-am luat în considerare, nu ne-am putea extinde în mod semnificativ intervalul 5bet împotriva unui adversar care nu foldează des.
Acest fapt se datorează faptului că a) am presupus că range-ul lui de 4bet este rezonabil și b) are mai multă echitate preflop decât ar avea pe străzile ulterioare. Extinderea range-ului nostru pentru All-n devine deosebit de profitabil pe străzile ulterioare, acolo unde adversarul nostru are mai puțină echitate.
Această situație este valabilă mai ales pe river, acolo unde adversarul nostru se poate mulțumi să dea call cu un range extins cu echitate zero (deoarece cea mai slabă mână nu se mai poate îmbunătăți odată ce river-ul a fost deja împărțit).
Acțiuni precedente - Unele All-in-uri indică mai multă putere decât altele. Pe cât posibil, trebuie să încercăm să analizăm șansele ca adversarul nostru să aibă o mână valoroasă. Are oare acea mână puternică pe care vrea să o reprezinte? Capacitatea noastră de a înțelege acest lucru va crește pe măsură ce ne familiarizăm cu diferitele tendințe expuse de adversari.
De exemplu, o întrebare obișnuită pe care mulți dintre jucători și-o pun este dacă este în regulă să foldezi perechile over în pot-uri 3bet și stackuri efective de 100 bb. Unul dintre motivele pentru care această întrebare este atât de răspândită este că nu există un simplu răspuns „da” sau „nu”. Depinde de mai multe variabile.
Una dintre aceste variabile este mărimea raise-ului făcut de adversarul nostru în urma pariului nostru pe flop. Analiza bazinului de jucători arată o tendință puternică ca raise-urile mici pe flop să fie mai puternice decât All-in-urile pe flop. Mulți jucători ar putea să nu realizeze acest lucru. La urma urmei, pare logic să presupunem că un raise mai mare este întotdeauna mai puternic decât un raise mai mic, în medie.
Prin urmare, poate fi deseori corect să dăm call cu overpair, dar, în același timp, să luăm în considerare posibilitatea de a da fold la un moment dat înainte de river, dacă adversarul nostru păstrează linia de raise-uri mici de pe flop.
Desigur, răspunsul în cazul stilului GTO este oarecum diferit. Potrivit GTO Poker, practic nu ar trebui să renunțăm niciodată la overpairs în pot-uri 3bet cu stackuri efective de 100 bb. Acest factor contează relativ puțin, totuși. Ar trebui să fim interesați în primul rând să putem exploata cât mai bine situațiile de acest gen, bazându-ne pe ceea ce diferite linii de pariere reprezintă.
Puterea relativă a mâinii - Utilizarea unui tip de sistem de joc bazat pe puterea absolută a mâinilor poate fi problematică. De exemplu, să presupunem că una dintre regulile noastre legate de All-in este să nu renunțăm niciodată la un set când avem stackuri de 100 bb.
Luăm ca exemplu următoarea mână:
- Primele 4 cărți din cele 5 comune pe masă: JhTh9hQc
- Cărțile din mână: 9d9s
Vestea bună este că avem un set, însă putem avea probleme serioase dacă privim cele 4 cărți comune - adversarul nostru poate avea chintă dacă are un 8 sau un K în mână, ca să nu mai vorbim de seturi mai mari.
Deși, în general, un set de 9 este o mână foarte puternică, în acest context nu este valabil acest lucru, astfel că ar trebui să încercăm să evităm pe cât posibil un All-in aici, în ciuda regulii noastre de a nu folda niciun set atâta vreme cât avem un stack efectiv de maxim 100bb.
În anumite condiții, valoarea unei mâini poate fi mai slabă decât în general, astfel că este esențial să luăm în calcul textura boardului, nivelul stackurilor, SPR și tipul de adversar atunci când luăm decizia de a băga sau plăti un All-in.
Strategii de joc All-in (sumar)
După cum am arătat, nu există reguli rapide sau cât se poate de clare cu privire la a risca întreg stack-ul într-un anumit context. Fiecare situație trebuie analizată din mai multe puncte de vedere înainte de a lua cea mai bună decizie.
Iată o scurtă recapitulare a aspectelor pe care le-am abordat:
| Motive pentru a merge All-in | Motive pentru a plăti mai greu un All-in |
|---|---|
| SPR mic | SPR mare |
| Stackuri mici | Stackuri mari |
| Mână cel puțin decentă | Mână destul de slabă |
| Avem posibilitatea de a fi noi cei care băgăm All-in | Noi trebuie să plătim All-in |
| Adversarul este loose | Adversarul este tight |
| Adversarul plătește/foldează prea des | Adversarul rezistă agresiunii |
| Modul de pariere al adversarului este destul de slab | Adversarul stăpânește bine linia de pariere |
FAQ (Frequently Asked Questions - Întrebări frecvente) All-in
Întrebarea 1: Ce înseamnă să mergi all-in în poker?
A merge all-in la poker înseamnă să pui în joc toate fisele pe care le ai pe masă. Acest lucru se poate întâmplă când tu ești cel care pariezi toate fisele pe care le ai sau când plătești un pariu cel puțin egal cu numărul fiselor pe care le ai pe masă.
Întrebarea 2: Cum funcționează all-in la poker?
În pokerul modern niciun jucător nu poate paria mai mult decât numărul fiselor pe care le are în stack (pe masă). Chiar dacă avem mai multe fise decât jucătorul care bagă all-in, se cheamă că am mers all-in, în ciuda faptului că fisele pe care le avem în plus nu sunt puse la bătaie.
Întrebarea 3: De ce am vrea să mergem all-in în jocul de poker?
Din două motive principale. Fie avem cea mai bună mână și vrem un pot cât mai mare, fie încercăm să „furăm” potul cu un bluff în speranța că toți adversarii vor folda la pariul nostru.
Întrebarea 4: Când ar trebuie să mergem all-in?
Când trebuie să luăm decizia de a plăti sau nu un all-in, singurul lucru care contează sunt șansele la pot (pot odds) pe care le avem dacă plătim. Dacă noi suntem cei care băgăm all-in, o vom face pentru că avem o mână bună sau pentru că avem de-a face cu un adversar care foldează prea des.
Întrebarea 5: Când ar trebui să mergem all-in într-un turneu de poker?
Regulile sunt ușor diferite în turneele de poker în comparație cu jocurile cash. În funcție de structura de plată a turneului, poate fi corect uneori să renunți chiar și la AA preflop. Pe de altă parte, un lucru este cât se poate de clar - cu cât ai un stack mai mic, cu atât este mai indicat să mergi all-in.
